O grădină de iarnă oferă o mulţime de beneficii, reprezentând un mare plus pentru fiecare casă. Mulți cred că această îndeletnicire a grădinăritului trebuie să înceteze odată cu primele semne de iarnă, însă este o convingere total neîntemeiată. Există mai multe modalităţi prin care pasionaţii se pot bucura de minunile grădinăritului pe întreaga perioadă a anului, inclusiv prin utilizarea de sere solare, plante de interior crescute în diverse recipiente precum și de culturi de plante care nu sunt afectate de temperaturile joase.
Ceea ce pot face pasionaţii de grădinărit este să ia măsuri suplimentare pentru a proteja plantele de exterior şi culturile de un eventual îngheț. Datorită varietății de metode prin care grădinăritul se poate realiza inclusiv iarna, toată lumea poate continua creșterea plantelor, legumelor, plantelor aromatice şi fructelor chiar și în lunile de iarnă. După cum spuneam, există mai multe avantaje ale unei grădini de iarnă, multe dintre acestea fiind legate de sănătate, economie şi chiar emoții.
Grădinăritul pe timp de iarnă este unul rentabil întrucât cei care îşi cultivă propriile ierburi și legume îşi pot limita cheltuielile . În timpul lunilor de iarnă, supermarketurile și pieţele de fructe şi legume au uneori tendința de a crește prețurile produselor. Având propria grădină de legume şi fructe, puteți evita risipirea nejustificată a banilor. Un alt beneficiu al grădinăritului de iarnă este mişcarea. Da, da aţi citit bine! Majoritatea oamenilor tind să “hiberneze”, rămânând în casă mai mult în timpul iernii decât o fac în timpul sezoanelor de vară, iar grădinăritul este o bună scuză pentru a fi activ .
Beneficiile suplimentare au de-a face şi cu produsul în sine. Cei care recoltează fructe și legume din propriile grădini în timpul lunilor de iarnă mănâncă mult mai multe verdeţuri şi mult mai sănătoase . Consumul de legume bogate în substanțe nutritive în timpul lunilor de iarnă poate ajuta la prevenirea unor boli, la îmbunătățirea sistemului imunitar, și la păstrarea organismului la un nivel optim. Grădinăritul de iarnă oferă, de asemenea, beneficii emoţionale , întrucât contribuie la sporirea frumuseții și parfumului de sezon. Pentru mulți, frumusețea primăverii și a verii constă în abundența de flori, plante, legume şi, nu în ultimul rând a culorilor şi parfumului lor. Când oraşul este acoperit de zăpadă, iar serile îşi fac simţită prezenţa de foarte timpuriu, se constată o creștere a depresiei la unele persoane. Adăugarea unor flori şi plante aromatice mediului interior incită simțurile și poate ajuta la îmbunătăţirea stării de spirit.
Cei mai mulţi dintre pasionaţii de grădinărit inclusiv pe timpul iernii mai beneficiază de un avantaj, şi anume acela că pot oferi flori sau plante sub formă de cadouri, ceea ce este un gest cu adevărat apreciat. Nu există, aşadar, nicio îndoială că beneficiile grădinăritului pe timp de iarnă sunt dintre cele mai complexe şi bogate.
Plante pentru o grădină de iarnă
Există mai mulți factori care trebuie luaţi în considerare atunci când alegeţi plantele pentru o grădină de iarnă. Cum “puterea” iernii variază de la o regiune la alta, ceea ce ar putea fi potrivit pentru o persoană să crească în timpul iernii, poate fi o alegere mai puţin inspirată pentru alta.
Este posibil să aveți nevoie de un pic de știință, cu scopul de a determina ce plante “funcţionează” cel mai bine în grădina voastră de iarnă, lucru care depinde şi de condițiile regiunii în care locuiţi. Cei care utilizează serele interioare încălzite, aşa-numitele solare, au libertatea de a creşte absolut tot ceea ce ar planta în mod normal. Același lucru este valabil și pentru cei care aduc grădinile de iarnă în interior, întrucât prin utilizarea diverselor recipiente, puteți crește aproape orice plantă pe tot parcursul anului.
Unora dintre plantele indigene le-ar putea face bine mediul de iarnă natural, fără a li se efectua ajustări suplimentare, altele însă, ar putea avea nevoie de diferite “umpluturi” de sezon pentru a-şi continua creșterea în aer liber. Acestea includ capace pentru paturile ridicate de plante, rame şi alte asemenea tertipuri care oferă plantelor apărarea necesară împotriva îngheţului. Documentaţi-vă asupra categoriilor de plante originare din zona din care proveniţi și alegeți-le în consecință. Dacă utilizați o umplutură sezonieră, cum ar fi paturile ridicate acoperite, monitorizaţi temperatura solului pentru a vă asigura că nu este prea rece pentru plante.
Un avantaj al grădinăritului de iarnă este că nu va fi nevoie să vă ocupaţi de dăunători ca în timpul lunilor de vară, acest lucru depinzând totuşi de fiecare regiune în parte. Unele plante care fac casă bună cu grădinile de iarnă includ ierburile ornamentale (sau decorative) şi aromatice, ferigile sau diferitele legume.
Cel mai mare beneficiu al grădinii de iarnă este consumul unor produse sănătoase, ierburilor bogate în substanțe nutritive și legumelor pe tot parcursul anului. Cu ajutorul serelor de interior, puteți prelungi sezonul florilor preferate și vă puteţi bucura de fructe şi legume proaspete pe tot parcursul anului. Aveţi în vedere creșterea de roșii, spanac, varză, morcovi, cartofi, pătrunjel, rozmarin în grădina voastră de iarnă.
Puteți continua să creşteţi fructe pe tot parcursul anului prin alegerea unor copaci în miniatură sau pitici, pe care îi puteţi planta în ghivece. Puteți găsi copaci pitici din toate soiurile de fructe, asigurându-vă astfel o întreagă varietate de vitamine pe tot parcursul lunilor reci de iarnă. Ierburile sunt pline de minerale şi micro-nutrienţi fiind utilizate pe scară largă în scopuri medicinale. Cel care deţine o seră plină de plante în timpul lunilor de iarnă este un om înțelept pentru că de multe ori are la dispoziţie remedii pentru o serie întreagă de boli.
Sfaturi pentru grădinăritul de iarnă
Cei mai noi în acest domeniu se pot simţi un pic intimidaţi de încercarea de a întreţine o grădină şi pe timp de iarnă. Pentru “debutanţi” cel mai bine ar fi să înceapă cu plante originare din zona de baştină care au o toleranță sporită la sezonul rece, o grădină de plante de interior fiind o alegere bună pentru a vă apuca de acest hobby.
Salata verde, mazărea, broccoli și multe alte legume care preferă vremea rece pot fi o alegere bună pentru începători. Noii grădinari interesați de cultivarea legumelor ar trebui să planteze morcovii și ridichile laolaltă, aceste două legume prosperând și ajutându-se reciproc când sunt crescute împreună.
Cei cu experiență, pot începe sezonul grădinăritului de iarnă cu paturi ridicate în care să crească dovleci și dovlecei. Conopida este adesea considerată o legumă dificil de întreținut, motiv pentru care îngrijirea ei ar trebui lăsată în seama unui grădinar mai experimentat, care să-i asigure o pregătire temeinică a solului şi să o ude în mod regulat. Numai grădinarii cu experienţă ar trebui să încerce creșterea de anghinare în timpul sezonului de iarnă. Anghinarei nu îi place vremea rece și va trebui să-i fie monitorizată permanent temperatura pentru a-i da o şansă reală de supravieţuire.
Indiferent dacă sunteți novice sau profesionist cu experiență, determinaţi zona locală și alegeți plantele în consecință. Plantele care se dezvoltă în condiții de frig şi ger vă vor răsplăti cu cele mai bune rezultate pentru un efort minim.
Mic ghid de plantare a legumelor de toamnă și iarnă
Cheia grădinăritului pe timp de iarnă încununat de succes este de a ști data medie a primului îngheţ din regiunea în care locuiţi (de exemplu, sfârșit de octombrie şi început de noiembrie în nord şi nord-vest). Puteți începe apoi cultivarea plantelor de iarnă suficient de devreme pentru a le permite să ajungă la maturitate deplină înainte de instalarea gerului.
Culturi târzii – maturitate aproximativ 90 de zile.
Plantaţi-le până la mijlocul lunii iulie, pentru a le recoltare toamna.
Rădăcinoase: sfecla, morcovi, păstârnac, nap suedez, Glob Ceapă
Plante verzi: varză de Bruxelles, varză, conopidă, bob
Culturi din mijlocul sezonului – maturitate aproximativ 60 de zile .
Plantaţi-le până la jumătatea lunii august. Oricare dintre cele enumerate mai sus, dar şi: praz, nap, gulie, varză neagră, flori şi ierburi perene, sfeclă elvețiană
Culturi cu maturare timpurie – scadența: aproximativ 30 de zile.
Plantaţi-le începând cu mijlocul lunii septembrie.
Rădăcinoase: arpagic, ceapă, ridichi
Plante verzi: broccoli, salată verde, spanac
Serele
Serele, aceste construcţii cu acoperiş şi pereţi din sticlă sau combinaţii din sticlă cu alte materiale transparente, în care se creează un climat artificial propice condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare a plantelor pe durata întregului an, sunt structuri care oferă un climat fără îngheț. Există, probabil, la fel de multe modele de sere, câţi grădinari sunt, întrucât imaginaţia este fără limite. Serele neîncălzite sunt foarte bune pentru creșterea culturilor de plantule ale rădăcinoaselor sau legumelor cu frunze. Serele pot fi, de asemenea, încălzite pentru creșterea plantelor tropicale. Mulţi grădinari au descoperit cu surprindere că un perete al serei orientat spre sud este soluţia ideală pentru construirea cu uşurinţă a unor structuri care folosesc energia solară.
Serele portabile
Sera portabilă sau mobilă este menită să asigure plantelor protecție și căldură, evitându-se astfel problemele valabile în cazul celei fixe. Întrucât nu trebuie să stea în același loc ani la rândul, compromiterea solului și dăunătorii nu mai reprezintă un impediment. O seră portabilă este proiectată sub forma unei colivii de mari dimensiuni, dintr-un material plastic special, astfel încât să poată fi uşor de ridicat şi mutat. Pentru grădinari, rezultatul final obţinut creşte semnificativ flexibilitatea şi funcţionalitatea grădinii de legume.
Culturile târzii de iarnă pot fi recoltate atunci când, în mod normal, ar fi murit din cauza gerului. Acest lucru înseamnă că legumele cu frunze verzi, precum varza, vor fi disponibile chiar şi în mijlocul iernii. Imediat ce vremea se încălzeşte suficient, serele portabile pot fi mutate către alte plante în stadii timpurii de creştere, astfel încât grădina să devină una mult mai productivă. Însuşirea serei mobile de a putea fi mutată permite extinderea sezonului de creştere la sfârşitul primăverii şi al verii, pentru culturile care au nevoie de multă căldură.
Întrucât transplantarea presupune o serie de riscuri, sera mobilă este o soluţie optimă. În loc să mutaţi culturile dintr-un loc în altul, nu trebuie decât să schimbaţi locul serei şi totul este sub control. Vestea şi mai bună este că serele portabile pot fi atât de bine fixate în pământ, încât vântul sau curenţii puternici de aer nu vor deveni niciodată o problemă pentru stabilitatea lor. Aşadar, acordaţi o atenţie sporită felului în care le ancoraţi în pământ întrucât, în caz contrar, pot deveni adevărate zmeie în bătaia vântului rece de iarnă.
Paturile ridicate
Grădinăritul pe paturi ridicate, o practică folosită de secole, se bucură de o renaştere în zilele noastre, mai ales în rândul legumicultorilor care au grădini la domiciliu. “Ridicat” ( sau “crescut”), înseamnă că nivelul solului în pat este mai mare decât a solului din jur, iar „pat” înseamnă o dimensiune suficient de mică pentru a lucra efectiv o suprafaţă de teren. Un pat nu trebuie să fie mai mare de 4 metri lungime, iar o lăţime convenabilă, pentru a lucra uşor pe un pat ridicat, este de 1,25 m. De obicei paturile sunt înrămate cu scânduri dar se pot folosi şi alte materiale, inclusiv cele reciclabile.
Există mai multe motive pentru retrezirea la viaţă a paturilor ridicate, dar, probabil, cel mai important dintre ele, este acela că se obţine o producţie mai mare la metrul pătrat de grădină. Într-o grădină lucrată în sistem tradiţional se obţin aproximativ 0,6 kg de legume la metru pătrat. Înregistrările de producţie, pe mai mulţi ani, indică o producţie de aproximativ 2 kilograme de legume/mp pe paturile ridicate. Paturile ridicate nu necesită spaţiu între rânduri, şi nici nu sunt călcate şi tasate cu picioarele. Drept urmare legumele sunt plantate la distanţe mai mari, pentru a evita aglomerarea şi destul de apropiate pentru a face umbră buruienilor.
Un alt motiv care permite creşterea producţiilor de legume la metru pătrat pe aceste paturi, este că se îmbunătăţesc condiţiile de sol. Compactarea solului poate reduce randamentul culturilor cu până la 50%. Or, în paturile ridicate acest aspect este diminuat la minimum. Solul din paturi conţine, de asemenea, mult mai multă materie organică realizată prin utilizarea compostului, mulciului şi a mraniţei. Grădinarul care beneficiază de paturi ridicate lucrează mai uşor terenul şi poate intra în grădină imediat după ploaie, dacă între paturi există alei pavate sau înierbate. Între paturi se pot folosi pavaje de cărămidă sau de piatră şi mulci de paie sau rumeguş. Paturile pot fi protejate de rozătoare sau de păsări printr-un gard de sârmă, iar de buruieni printr-un înveliş de plastic de culoare închisă întinsă pe toată suprafaţa patului.
Dimensiunile înguste ale paturilor sunt avantajoase şi pentru conservarea apei. Se foloseşte cu precădere udarea prin picurare pentru a se evita apariţia unor boli. Aşezarea paturilor pe poziţia nord – sud va face ca lumina soarelui să cadă pe ambele părţi ale paturilor. Culturile cu talie mică vor fi aşezate în partea de sud a grădinii. Paturile care vor conţine culturi mai înalte, cum ar fi fasolea pe stâlp, mazărea pe spalier şi gardurile din plasă de sârmă pentru tomate se vor aşeza mai bine pe axa est-vest. Cel puţin o treime din volumul paturilor ridicate este format din pământ, o altă treime din compost şi o alta din pământ nisipos (creează un drenaj mai bun). Pentru a încălzi cât mai rapid paturile ridicate (primăvara) se pot aşeza deasupra lor rame din folie de plastic.
Mulcirea
Mulcirea este un proces simplu care implică acoperirea solului cu materiale de origine vegetală sau minerală, având drept scop reducerea evaporării şi creşterea buruienilor. Este şi o lucrare de protecţie, care are la bază şi harul naturii. În pădure, de exemplu, natura menţine la suprafaţa solului un covor vegetal permanent, numit litieră. Mulciul este litiera grădinii voastre. Mulcirea echivalează cu o precompostare, astfel materialele folosite se păstrează pentru anul viitor sau trec direct la compostare. Această operaţie aduce beneficii enorme pentru plante, dar pentru a fi mai exacţi: elimină buruienile, păstrează solul cald iarna şi răcoros în timpul verii, conservă umiditatea în sol, furnizează substanţe nutritive solului, susţine şi încurajează numeroase organisme benefice solului, elimină stresul plantelor sau rădădinilor acestora dându-le energie şi îmbunătăţeşte structura solului asigurând un drenaj bun.
Un mulci perfect pentru grădină trebuie să fie: ieftin, uşor de aplicat dar şi de eliminat, să aducă solului materie organică şi să nu conţină buruieni nocive, insecte dăunătoare sau boli. Timpul ideal pentru a efectua mulcirea de vară este la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. Mulcirea nu se practică în grădinile umede sau umbroase, în grădinile în care există probleme cu melcii fără cochilie sau cu rozătoarele. Pentru o temperatură în aer liber de 30 ºC, temperatura solului va fi 22ºC sub un înveliş de 8-10 cm grosime, fiind o adevărată barieră contra gradului de căldură sau frig.
Materialele pentru mulcire trebuie să fie pe de-o parte, disponibile în cantităţi suficiente, iar pe de altă parte, cea a aspectului, să fie uscate, uşoare sau semiumede. Dintre materiale puteţi alege: resturi de iarbă din grădină rezultate în urma cositului, reziduuri din diverse culturi, compost descompus uşor, frunziş, aşchii de lemn, coajă de copac, rumeguş şi chiar ziare.
Recomandări pentru efectuarea corectă a mulcirii : stratul de mulci trebuie să aibă o grosime de 5-10 cm, permiţând schimbul de gaze dintre sol şi atmosferă, nu se folosesc materiale cu structură grosieră şi se mărunţesc înainte de utilizare, materialele folosite în compoziţia mulciului nu trebuie să conţină seminţe germinabile sau să fie infestate cu boli şi dăunători, în cazul materialelor usoare, acestea trebuie acoperite cu altele mai grele pentru a nu fi luate de vânt, lăsaţi un spaţiu liber de 1-3 cm în jurul plantei pentru ca aceasta să respire, pomii fructiferi se pot mulci prin înţelinirea spaţiului de sub protecţia coroanei.
Sfârșitul lunii octombrie-începutul lunii noiembrie este un moment excelent pentru a începe pregătirea grădinii de legume pentru vremea rece de iarnă. Mulciul ajută, de asemenea, la reducerea evaporării umezelii din sol în timpul perioadelor secetoase. În timpul furtunilor puternice, ajută la prevenirea erodării solului.
Rotația culturilor de legume
Aceasta este probabil, cea mai critică parte a oricărei scheme de grădinărit. Nu plantaţi culturile de legume toamna sau iarna în același loc în care au fost plantate anul precedent sau în sezonul de vară. Este important să rețineți că în cazul în care aceeași cultură este plantată în acelaşi loc, nu numai că solul va fi slăbit prin pierderea continuă a acelorași elemente nutritive, dar plantele vor atrage, de asemenea, aceleași insecte și boli în acea parte a grădinii.
Prin definiţie, rotația culturilor este o practică agricolă care constă în cultivarea periodică a anumitor specii agricole, într-o ordine bine determinată, astfel încât resursele solului să se epuizeze cât mai puțin iar riscul de apariție a bolilor și dăunătorilor să fie minim. În grădina de legume, practic se realizează astfel: grupăm legumele în funcție de necesitățile lor nutritive și definim în grădină 3-4 parcele pe care vom cultiva câte un grup, iar în fiecare an mutăm grupurile pe o altă parcelă. Aranjarea diferitelor legume în fiecare grup se va face astfel încât să ne folosim la maximum de avantajele anumitor combinații (ex. rânduri alternative de ceapă şi morcovi).
Alternarea culturilor de legume se face şi în funcţie de necesarul pe care îl are fiecare plantă în parte, în funcţie de hrănirea mai mult sau mai puţin a solului. Avantajele rotaţiei culturilor: ajută la ruperea ciclului de viaţă a dăunătorilor, bolilor, buruienilor, în special, în succesiunea de plante din familii diferite, îmbunătăţeşte structura şi compoziţia solului (în fapt, plantele colectează elemente diferite de sol la adâncimi diferite, cu sisteme de rădăcini diferite), legumele puse alternativ, pe baza cererii lor de nutrienţi şi de înrădăcinare în sol lasă timp să se restructureze şi să întinerească (limitarea compactării şi degradării solului). De fapt, în rotaţia culturilor se poate limita consumul de îngrăşminte naturale, insecticide şi fungicide.
Grădinăritul de iarnă este surprinzător de ușor. Ritmul este lent, buruienile sunt puține, iar nivelul de luminozitate scăzută reduce evaporarea şi poate elimina chiar nevoia de apă de la mijlocul lunii noiembrie şi până la jumătatea lunii februarie, în cele mai multe zone. Încercați mai multe culturi pentru a vedea care funcționează cel mai bine în condiţiile pe care i le puteţi voi acorda.
