Elegante şi aristocratice, strălucitoare sau discrete, cărămizile din sticlă vor fi întotdeauna moderne, atrăgătoare, indiferent de succesiunea temporală a trend-urilor arhitecturale.
Un perete construit cu ajutorul cărămizilor din sticlă reprezintă o soluţie utilă şi ingenioasă pentru amenajarea unui spaţiu durabil şi luminos, aducând în acelaşi timp o notă de nobleţe incintei.
Cărămizile din sticlă se pot folosi pentru a construi ferestre fixe, pereţi drepţi, curbaţi sau întrerupţi, cabine de duş sau un bar în camera de zi, creând astfel un aspect vizual special şi având bune proprietăţi termice, fonice şi de transmisie a luminii.
Estetic şi uşor de realizat datorită gamei foarte largi de culori şi modele, peretele construit cu cărămizi din sticlă permite crearea unor decoruri şi a unor efecte de imagine deosebite.
Avantajele construcţiilor şi decorurilor bazate pe cărămizi din sticlă ar fi următoarele:
Oferă excelente capabilităţi de transfer al luminii
Peretele de cărămidă din sticlă este folosit cel mai des în spaţiile în care avem mai multă nevoie de luminozitate. Oferă o bună transmisie a luminii care poate fi naturală sau artificială: 65-80% pentru cărămida din sticlă albă sau transparentă şi 50-70% pentru cea din sticlă colorată.
De exemplu, spaţiul întunecos aferent unei debarale (cămări) unde trebuie mereu să aprinzi becul pentru a-ţi lua obiectele de care ai nevoie, poate fi transformat într-unul luminos dacă o parte a peretului va fi înlocuit cu o îmbinare de cărămizi din sticlă, acestea permiţând transferul de lumină din camera alăturată.
Permit un cadru privat în ciuda semitransparenţei
Un perete de cărămizi din sticlă lasă lumina să pătrundă, asigurând în acelaşi timp şi intimitatea incintei respective. Un exemplu concret este zona vasului de toaletă ce poate fi izolată de restul băii printr-un perete de sticlă, ce va asigura cu siguranţă un cadru intim.
Beneficiază de o bună izolare termică şi fonică
În funcţie de calitatea materialului folosit, un perete de cărămizi din sticlă este un bun izolator fonic şi termic. Izolarea termică oferă protecţie împotriva condensului sau îngheţului, dacă peretele este la exterior.
Izolarea fonică face ca acest perete să fie util în spaţii mai zgomotoase, cum sunt baia şi bucătăria. Cărămida din sticlă este realizată prin sigilarea termică a două părţi, punga de aer de joasă presiune din interior fiind un bun isolator termic şi fonic.
Prezintă o rezistenţă remarcabilă la şocuri şi intemperii
La cutremur, rezistenţa este dată de armăturile metalice integrate, acestea conferind un nivel înalt de siguranţă pentru acest tip de perete. În caz de accident sticla se sparge în interiorul cărămizii, evitându-se proiecţia de fragmente spre exterior.
Oferă spaţiului din proximitate o estetică deosebită
Disponibile într-o multitudine de culori strălucitoare sau pastelate, precum şi o varietate de dimensiuni, modele şi forme, cărămizile din sticlă pot fi utilizate la construcţia de ferestre fixe într-un perete obişnuit, pereţi întregi sau orice alte proiecte imaginate de proprietar.
Sunt uşor de întreţinut
Datorită calităţilor superioare ale chitului special de rosturi ce se aplică între cărămizile din sticlă, orice decor creat din cărămizi din sticlă se curăţă exact ca orice alt obiect din sticlă, adică folosind aceeaşi procedură ca în cazul curăţării geamurilor.
Tipuri de cărămizi din sticlă:
clare – cu gradul cel mai mare de transfer de lumină;
colorate în masă – sticla este colorată îninte de a fi formată cărămida;
colorate prin injectare – se obţin din cărămizi clare în interiorul cărora se injectează colorantul care aderă de marginile interioare ale cărămizii. Acest tip de cărămidă nu este recomandat la exterior pentru că există riscul să se decoloreze în timp.
Având în vedere că dimensiunea rosturilor dintre cărămizile de sticlă este de 1cm, atunci este important să ştiţi că spaţiul în care doriţi să construiţi zidul trebuie să aibă laturile de o dimensiune multiplu de 20cm.
Materiale necesare
Unelte necesare
Cum zidim cărămizile din sticlă
Măsuraţi spaţiul în care doriţi să construiţi zidul pentru a vă asigura că este multiplu de 20cm, altfel nu se vor potrivi cărămizile. Se recomandă înălţarea pragului, respectiv zidirea pe verticală (cu BCA) pentru a ajunge la dimensiunile optime. Verificaţi de asemenea şi planeitatea suprafeţei pe care veţi poziţiona cărămizile.
După ce aveţi spaţiul la dimensiunile corecte, puteţi calcula necesarul de cărămizi şi distanţieri. Într-o găleată amestecaţi mortarul cu apă. Va trebui să obţineţi un material de consistenţă medie. Un sac ajunge la zidirea a 40 de cărămizi (zid cu rost de 1cm).
Pentru a vă uşura munca, puteţi folosi 2 şipci din lemn pentru a poziţiona mortarul pentru primul rând. Folosiţi un dreptar pentru a întinde uniform mortarul şi pentru a verifica planeitatea. Distanţa dintre şipci trebuie să fie de 8 cm, atât cât este şi grosimea unei cărămizi de sticlă.
Începeţi să aşezaţi cărămizile pornind dintr-un colţ. Poziţionaţi distanţierii între fiecare două cărămizi, astfel veţi fi siguri că se vor aşeza corect. După ce aţi terminat de aşezat cărămizile pe primul rând, verificaţi cu o nivelă planeitatea întregului rând. Dacă porniţi greşit, va fi greu să mai îndreptaţi la următoarele rânduri.
Distanţierii pentru cărămizi de sticlă se poziţionează ca în imaginea de mai jos. Veţi avea astfel rostul liber, pentru a putea umple cu mortar şi rosturile verticale.
Continuaţi cu aşezarea celorlalte cărămizi şi distanţieri. Insistaţi în zona rosturilor verticale pentru a pătrunde bine mortarul. Pentru pereţi mai mari de un metru pătrat, se folosesc armături Ø6. Acestea se aşează pe traversa orizontală a distanţierului dintr-un capăt în celălalt al peretelui.
Mortarul în exces dintre rosturi se îndepărtează cu o bucată de lemn înainte de a se întări. Folosind nivela cu bulă de aer verificaţi la câteva rânduri verticalitatea construcţiei. Acest lucru este important mai ales când cărămizile formează un zid deschis la partea superioară.
Pentru zidurile mai mari este recomandat să opriţi zidirea, după ce aţi ridicat câteva rânduri pentru un interval de câteva ore. Astfel adezivul va avea timp să se întărească puţin şi nu veţi risca să se deformeze peretele. Pentru spaţiul rămas între ultimul rând şi tavan puteţi folosi mortar sau spumă poliuretanică.
După ce mortarul s-a întărit complet (aprox 24h) puteţi trece la etapa de finisare. Îndepărtaţi aripioarele exterioare ale distanţierelor, cu şpaclul sau mistria, având grijă să nu zgâriaţi cărămizile de sticlă.
Apoi, puteţi trece la rostuirea peretelui. Amestecaţi cu apă chitul de rosturi ales. Puteţi folosi şi un amestec de mortar de ciment (ciment normal sau ciment alb) cu nisip fin sau praf de marmură, iar pentru rosturi colorate adăugaţi oxizi de culoare.
Aplicaţi chitul peste rosturile peretelui folosind o drişcă cu burete sau un şpaclu moale.
După ce chitul s-a întărit, folosiţi un burete ud pentru a şterge excesul de chit de pe suprafaţa cărămizilor.
În cazul în care zidiţi pentru prima oară, este recomandat să începeţi cu o construcţie de mici dimensiuni, un eventual eşec fiind mai uşor de digerat astfel. Oricum, o vorbă din bătrâni spune că omul din greşeli învaţă. Abilităţile individuale se dezvoltă în timp. Nu vă trebuie decât puţină răbdare şi consecvenţă. Mult succes!
