Aflați mai multe despre trandafiri, florile care au inspirat poeți, pictori, grădinari și au făcut viața mai frumoasă cultivatorilor.
Este cunoscut faptul că trandafirul este un simbol al frumuseții, al păcii și nu cred că greşim dacă adăugam că este o milostivire a naturii. Și noi îi iubim oriunde îi întâlnim: în părul cuiva, într-un buchet elegant, sub formă de ornamente pe felicitări sau agresiv rulaţi peste un spalier în grădină.
Trandafirul este o plantă perenă lemnoasă cu flori ce face parte din genul Rosa, din familia Rosaceae. Există peste o sută cincizeci de specii și mii de soiuri. Trandafirii formează un grup de plante care pot fi erecte, sub formă de arbuști, cățărătoare sau târâtoare, cu tulpini care sunt adesea „înarmate” cu ghimpi ascuțiţi. Florile variază în dimensiuni și formă și sunt de obicei mari și aspectuoase, în culori variind de la alb, prin galben, roz și rosu.
Cele mai multe specii sunt originare din Asia, iar altele, mult mai puține la număr, provin din Europa, America de Nord și Africa de nord-vest. Specii, soiuri și hibrizi sunt toate cultivate pe scară largă pentru frumusețea lor, cele mai multe fiind și parfumate. Astfel trandafirii au dobândit o semnificație culturală în multe societăți.
Istoria Tradafirilor
Specii de trandafiri
Se estimează că sunt între 150 și 200 de specii. Există o mulțime de dezbateri cu privire la cât de multe specii de trandafiri sunt, deoarece atât de multe dintre ele sunt asemănătoare. Cum am menționat și mai devreme, trandafirii provin din familia Rosaceae și poartă numele latin Rosa. Trandafirii sunt considerate plante care cresc în sălbăticie și au făcut-o de mii de ani. Rosa Carolina este un exemplu de acest tip de trandafir.
Se crede că genul Rosa a apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ 35 de milioane de ani. Este foarte probabil ca centrul genetic de formare, de origine a trandafirului, să fi fost în Asia Mică și Asia Centrală, de unde s-a răspândit apoi pe tot globul.
Cea mai veche referire scrisă despre trandafiri este din vremea regelui Sargon 2600 Î.Hr. Aceasta a fost descoperită în săpăturile de la Ur și Akkad care spun “după care regele, retrăgându-se dintr-un război, a adus cu sine în Valea Tigrului și Eufratului smochini, viță de vie și trandafiri”.
Vechile grădini cu trandafiri
Trandafirii au o istorie lungă și plină de culoare. Ei au fost aleși ca simboluri ale iubirii, frumuseții, dar și simboluri de război și de politică.
În anii 500 Î.Hr., Confucius, în China, a scris despre trandafirii cultivați în grădinile imperiale, amintind de o bibliotecă în care erau sute de cărți despre trandafiri.
În Roma Antică trandafirii erau aduși din Grecia; se presupune că de acolo au ajuns și în Africa de Nord, Sicilia și Spania, unde erau colonii grecești.
O zonă vestită pentru cultura rozelor a fost Paestum, la sud de Neapole, unde existau culturi comerciale, pentru producerea florilor la scară mare. Culturile comerciale erau denumite ”roseta”, iar grădinile private ”rosaria”.
Alte zone importante erau Praenestre, la sud de Roma și un centru din Campania, la nord de Neapole. Se cunoștea și tehnica culturilor în sere unde tufele erau udate cu apă caldă pentru a înflori mai devreme.
Petalele de trandafiri erau folosite pe post de confetti la festivități, în scopuri medicinale, precum și ca sursă de parfum.
Grădinile moderne cu trandafiri
Acestea au cunoscut un avânt în Europa în secolul al XVII-lea în urma intensificării relaţiilor comerciale cu China. În aceste grădini apar soiurile hibride, crescute de „profesionişti”, adică de cei care se ocupă de crearea de noi soiuri de trandafiri. Acest „amestec” de soiuri a avut ca scop crearea de specii care să aibă flori mai mari, mai multe, să fie mai parfumate, să fie mai colorate şi să inflorească mai mult.
Primul trandafir hibrid a fost realizat în 1867 şi se numeste “la France”.
În România, primele grădini şi soiuri hibrid apar în secolul al XIX–lea. La începutul secolului au aparut în Transilvania primele pepieniere şi grădini, iar în a doua jumătate a secolulului acestea au cunoscut o răspândire pe întreg teritoriul țării, existând pepiniere în marile oraşe.
La începutul secolului al XX–lea, pepiniera Ambrosi&Fischer din Aiud a devenit cea mai mare şi cea mai bine organizată din sud-estul Europei. În aceste unităţi, între anii 1925-1940, se produceau anual circa 250-300 de mii de trandafiri altoiți și între 200-250 de soiuri din toate clasele.
Scopuri pentru care sunt plantaţi trandafirii
Scop ornamental
Trandafirii sunt cele mai cunoscute plante ornamentale. Majoritatea sunt specii hibride, cultivate pentru florile lor, pentru parfumul lor în grădină și, uneori, în interior. Aici întâlnim cea mai largă gamă de trandafiri:
avem trandafirii pentru parcuri şi peisaje unde găsim trandafirul de dulceață, trandafirul de damasc, trandafirul cu parfum, trandafirul alb și orice soi, în funcţie de preferinţele fiecăruia
trandafirii care acoperă solul. După modul de creștere, distingem trandafirii târâtori de talie mică, târâtori de talie mare şi trandafirii pitici și semi-pitici în formă de tufe. Majoritatea au flori albicioase, rozii și sunt parfumați.
trandafirii pentru flori tăiate , cu talie mică şi mijlocie, cu înflorire continuă şi adesea parfumaţi
o altă categorie de trandafiri din gradină este cea a trandafirilor cățărători și semicățărători ; sunt specii cu tulpini lungi şi flexibile.
ultima categorie ar fi a trandafirilor pitici care pot fi cultivaţi cu uşurinţă în ghiveci, având dimensiuni mai reduse. Trandafirii pitici sunt destul de pretențioşi faţă de trandafirii de exterior. Pentru a înflori și a crește, preferă solul neutru și au nevoie de multă lumină și de umiditate ridicată.
Pentru tăiere
Aceşti trandafiri sunt special cultivați pentru a fi tăiaţi şi folosiţi în aranjamente florale. Sunt foarte apreciaţi pentru colorit și parfum. Sunt cei pe care îi gasim in florării, sunt preferați de mulți dintre noi pentru a ne arăta aprecierea și iubirea. Sunt florile care înfrumuseţează orice încăpere prin culoare, parfum şi, desigur, noblețea lor.
Pentru parfum
Parfumul de trandafiri este produs din ulei de trandafir, adică un amestec de uleiuri esențiale volatile obţinute prin distilarea cu abur a petalelor strivite de trandafir.
Apa de trandafir este folosită și în bucătărie, în medicină şi, uneori, în biserici. Tehnica de producţie îşi are originea în Persia şi sunt folosiţi în mod obișnuit trandafirii de Damasc. Uleiul extras este de culoare galben pal, ușor transparent, iar pentru extragerea unui gram este nevoie de două sute de flori.
Mai putem adăuga faptul că parfumul de trandafir are un efect benefic asupra minţii și sistemului nostru nervos, îmbunătăţind memoria şi contribuind la relaxarea noastră.
În gastronomie
În bucătărie au mai multe întrebuinţări. La noi se folosesc în principal pentru realizarea de siropuri, dulceţuri şi ceaiuri. Cel mai utilizat soi în arta culinară este Rosa Damascena, un soi parfumat.
În medicină
Chiar dacă se știe că trandafirii au fost folosiţi încă din China Antică în medicină, aceștia au o utilitate restrânsă, ca sursă minoră de vitamina C, ca supliment alimentar sau pentru ameliorarea afecţiunilor legate de stomac.
Înmulțirea trandafirilor
Trandafirii se înmulțesc prin semințe dar și prin, butași, altoire, etc. și se dezvoltă foarte bine în locurile însorite.
Înmulţirea lor prin seminţe este un proces lung şi stăpânit doar de grădinarii experimentaţi. Înmulţirea recomandată este prin butaşi, fiind destul de uşoară și la îndemâna amatorilor.
La înmulţirea prin altoire, se folosesc puieţi de măceş, trandafirul fiind înrudit cu măceşul.
Perioadele propice pentru plantare sunt toamna, în lunile octombrie şi noiembrie, sau primăvara în lunile martie şi aprilie.
Iubiţi trandafirii pentru ca ne fac viaţa mai frumoasă!
