Destinele caselor se aseamănă cu cele ale oamenilor. Perioade de înflorire, bucurie ori entuziasm sunt urmate de nefericiri, neșansă, uitare sau abandon. Povestea de astăzi este despre recuperarea unei case bucureștene și reinvestirea ei cu sens, viață și căldură.
Bucureștiul beneficiază de un bogat patrimoniu arhitectural modernist. O mare parte dintre clădirile construite în perioada interbelică , publice sau private, s-au aliniat la stilul internațional în vogă, Art Deco-ul. La o plimbare atentă prin Capitală, observi însă că multe dintre ele sunt în paragină și că istoria tulbure a orașului și-a pus amprenta și asupra lor.
Altele, mai norocoase, își continuă istoria și se adaptează nevoilor și felului de locuire de astăzi. Arhitectul Alexandru Călin de la Space Casuals s-a ocupat de recondiționarea și amenajarea unei case vechi din Bucureștiul de altădată.
Gardul și ușa de intrare au fost recondiționate.Imobilul e situat în zona Banu Manta și a fost construit la finalul anilor ’30, în stilul modernist specific epocii. Inițial, avea două apartamente cu intrare separată de un hol de intrare comun, unul pe fiecare etaj, iar pivnița, podul și curtea erau folosite la comun. Familia cu trei copii ocupa doar etajul casei, care începuse să devină neîncăpător pentru nevoile lor. Așadar, în 2016, când au avut ocazia să cumpere și parterul, au fost încântați să reîntregească proprietatea, care avea o valoare sentimentală aparte, pentru că proprietara a copilărit în această casă.
Proiectul a început cu lucrări serioase de reparare și consolidare : cum structura acoperișului era deteriorată, podul a fost complet schimbat. Planșeul dintre cele două etaje trebuia întărit, așa că au decis să consolideze toată casa.
Roluri noi pentru spații vechi
Arhitectul a compartimentat interiorul în acord cu noul mod de folosire – familia avea nevoie de mai mult spațiu, cele două fete și băiatul crescuseră și fiecare își dorea propria cameră.
Acum, demisolul cuprinde spațiile tehnice și de depozitare, iar parterul are un mic hol de acces, o bucătărie mare cu un loc de luat masa, o cameră de zi și un dormitor matrimonial cu deschidere spre terasă, plus o baie.
La etaj sunt cele trei dormitoare ale copiilor și două băi, iar în mansardă e un open space (gândit ca hobby-room) și o baie.
Mult alb și mobilier recuperat
„Știam că aveam de recuperat un aer interbelic de locuire, că trebuie să punem în valoare un spațiu ofertant, că aveam câteva piese pe care trebuia să le integrăm și ne-am concentrat în acest sens. Lucrurile trebuiau să fie cât mai naturale și neutre,” spune arhitectul.
Pentru a crea acest efect, interioarele păstrează aceeași idee generală. Mult alb, cât mai puține intervenții vizibile și mult mobilier recuperat , refăcut sau reutilizat din piese existente sau adunat după lungi căutări prin târguri de antichități sau sate din zona Bran. Pardoseala din stejar albit de la Grisko se regăsește în toate încăperile, pentru a le unifica vizual.
Scara interioară a fost refăcută în aceeași viziune, cu detalii minime, pentru a fi o prezență cât mai discretă.
Balustrada are cabluri de inox (un alt model ar fi făcut spațiul incomod și înghesuit), iar treptele sunt acoperite cu aceeași pardoseală de stejar masiv.
Diferitele detalii, atent alese, au devenit fragmente ale poveștii despre reinventarea acestei case. De recondiționarea pieselor de mobilier s-a ocupat Anda Tănase , care avea în atelier multe obiecte recuperate din demolări de case ce nu au avut aceeași soartă favorabilă. Ea a făcut blaturile lavoarelor din băi din lemn de stejar.
Tăblia patului matrimonial și oglinda din hol le-a făcut din bucăți de uși vechi, șlefuite și tratate apoi cu lac mat, antichizat.
Anda Tănase a recondiționat și poarta de acces din lemn masiv și ușa de intrare. De restul pieselor de mobilier fix din bucătărie, dormitoarele copiilor, bibilioteca de pe casa scării și depozitări s-a ocupat Nicușor Ciobanu , care a executat mobilierul după schițele arhitecților.
Chestionar cu idei bune de arhitectul Alexandru Călin
Abordarea proiectului : Noi ne gândim foarte tare la calitățile spațiului și la istoria lui, atât cât o descoperim sau întrezărim. Și atunci toate eforturile se concentrează pe recuperarea și refacerea unor valori existente, pe care se pliază mici detalii și rezolvări care să pună în valoare tot acest demers. Ca surse de inspirație, ne-am uitat împreună cu proprietarii pe imagini cu case interbelice românești. Părea că totul trebuie adus într-o formă sau alta în acea zonă, chiar dacă proiectul nu a fost în nici un moment unul de restaurare propriu-zisă.
Cea mai mare provocare: A fost că am lucrat aproape exclusiv în șantier, cot la cot cu echipele care executau diferite subansamble. Am făcut schițe și desene acolo, ne-am gândit împreună și am luat decizii extrem de rapid. N-am avut timp pentru un proiect elaborat în birou, pentru că totul s-a desfășurat extrem de repede, în câteva luni, și trebuia să fie gata la începutul lui septembrie, pentru că cei mici începeau școala. Din fericire, am avut tot sprijinul familiei și toate resursele necesare, însă proiectul a necesitat un efort susținut, vizite constante și lungi în șantier, și multe, foarte multe schițe de mână atârnate peste tot.
Fiind o casă veche, pe parcursul lucrărilor au apărut consolidări pe care nu le prevăzusem inițial, tratamente hidrofuge pentru subsol, reparații în plus și alte acțiuni care nu pot fi prevăzute în faza anterioară șantierului. Am avut însă o echipă de constructori și ingineri foarte inventivi, care ne-au ajutat enorm.
Sfaturi despre cum să-ți faci o casă în care să te simți bine : Cred că doar având încredere și o comunicare foarte deschisă cu arhitectul sau designerul de interior. E absolut necesar să îi asiguri libertate unui profesionist care își pune în joc toate resursele și cunoștințele în sprijinul tău. Și multă comunicare deschisă despre lucrurile care îți plac, care te fac fericit, despre bugetul de care dispui și cum se poate folosi cât mai eficient acesta.
Foto: Mădălina Ciobanu
